top
logo


Depozit

Mama lui boc cel mic


Pe o stânca neagra,
într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta,
lânga un patuc,
plânge si suspina
o batrâna mica,
care are fiu
cât un pustiulica.
Caci la guvernare
fiul ei iubit
a plecat aseara
si n-a mai venit.
Celularul suna
noaptea jumatate.
Nu-i semnal,
si totusi:
- Oare cine-i, frate?
- Eu sunt, buna maica,
fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’
si n-am mai venit
Sun din Capitala,
voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus,
sunt timonier.
Capi­tan e dânsu’,
e ca la armata.
Mica mea ostire
fuge sfarâma­ta.
Vine criza,
foamea,
oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’,
m-a mâncat în cur.
- Ce spui tu, straine?
Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma,
dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte,
nu e derbedeu.
De esti tu acela,
nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus,
finca omul chel
se joaca cu tine
cum do­reste el.
Te-a numit pe tine
dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune?
Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu,
asculta-l pe mos:
dupa tine vine
Leana lu’ Cocos.
Du-te la Ba­sescu,
fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’,
sa te-ntorci la Cluj!
0Reviews: 0

Poezie in franceza


Poezie in Franceza

Je m’appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez vous cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu’
Mon amie sarise gardu’
Il tombeau dans la urzici
Sur son cur numai basici!

0Reviews: 0

Eminescu vs Maiorescu


Mihai Eminescu ii scrie o poezie lui Titu Maiorescu: “Capul tau,sub clar de luna, Seamana cu-n cap de…” . Dupa o saptamana primeste Mihai Eminescu raspunsul cam asa: “Frumoasa poezie dar ultimul cuvant de ce mi l-ai mancat?”
0Reviews: 0

E ziua mea


De când nu mai port mătreaţă,Nici frizer ca să mă tundă,Am ajuns iarăşi în viaţăCa să fac cifră rotundă, Şi…precum distinse doamneSuferind de modestie,Vârsta mea, cu-atâtea toamne,Nici nevasta nu mi-o ştie,  Auzind-o cum se plângeAzi, în zori, cu migăleală,Că, mai greu parcă ajunge   Ca să dea de socoteală, Fi’nd acuma o etateSchimbătoare, ca şi clima, Când în zori, să nu zic toate,Soaţa-i de se scoală prima, Dar cum nu-i o vârstă mică…Pe la mijlocul ulucii…Sunt fălos că-mi poarte picăToţi ce-şi mai stropesc papucii, Însă-i vârsta potrivităCând copii-s pe picioareŞi doar când n-au recuzită,Te mai cată …la boznare… E momentul din răscruci,Între cârcă, pensionare,Când te-ntrebi de mai apuciLa birou vreo avansare, Este vârsta când, pe dosÎţi mai iei ciorapii-n pripă,Şi nu simţi că au mirosChiar de sar în sus şi ţipă, Când te-mbeţi şi-adormi cuminteDoar dintr-un pahar anost,Făr să-ţi mai aduci aminteCam al câtelea a fost… Este vremea când uităm,De gâlcevi, de dandanale,Iar pe duşmani îi iertăm,Suferind de boli normale, Însă e şi minunată,Când, la fuste de priveşti,Parc-ai mai trăi o datăSă n-ajungi să te căieşti (!) Este trecerea-n revistăAmintindu-ţi anii toţi,Contemplând o nouă listăCu nepoate şi nepoţi…. Este vârsta, cum am spus,Precum Terra de rotundă,Însă cu un pol în plus,  Gata de o nouă rundă, C-o să-mi vină neamul tot,Pentru performanţa astaŞi pentru…ce bine-arăt,…să-mi felicite nevasta ! Valeriu Cercel
0Reviews: 0

De ziua ei


Mă-ntreb nedumerit distinse doamne  Căsătorite sau recidiviste,Indiferent sub farduri câte toamneAscundeţi pentru voi de egoiste,     Cum până astăzi nu aţi învăţatCă n-are rost, făcând chiar şi exces, Cu soţul a vorbi codificatSau pe-ocolite cu subînţeles (?!) Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,Nu v-o mai spun eu care, de isteţ  Nu-i place când femeia-i complicatăŞi mai ales când vrea ceva de preţ, Cum m-a luat Măria-n dimineaţăDin aşternut, fiind iar ziua ei,Că împlinea a treia oară-n viaţă Ca şi acum opt ani tot patruştrei : Avui as-noapte-un vis tare ciudat,Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,Un colier de perle minunat              Şi nu-nţeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)  La care eu, de fel intuitiv,Zâmbind, c-am priceput unde bătea,  În şoapte i-am spus galeş, afectiv :“…diseară, în mod sigur, vei afla !” Când ea putea să-mi spună răspicatFără ruşine, oblu şi firesc,Nu să mă plimbe-n zori neapăratŞtiind c-aşa ceva nu prea servesc… Oricum, sub lumânări, seara la cină,După mesajul clar ce l-am primit,Cum tocmai fu şi ziua de chenzină,Măriei un cadou i-am oferit, Găsind, foarte surprinsă, evident,    În pacheţel, aşa cum îşi dorise,        De la iubitu-i soţ, mereu atent,Bine’nţeles că…o carte de vise. Valeriu Cercel
0Reviews: 0
No voted entries available

bottom